Acest film ne duce cu gandul la o posibila apocalipsa.Pierderea simtului
senzitiv olfactiv ,apoi gustativ,apoi auditiv ar putea provoca nebunie
generala ,pierderea controlui,dar viata merge mai departe.De fiecare
data omenirea se aduna si incearca sa depaseasca momentul.Apreciaza mai
mult viata,prieteniile,sunt bucurosi ca sunt in viata .Si atunci apare
intunericul.Si nu ramane decat dragostea pentru cei iubiti si sunt
bucurosi ca ca se pot simti unii pe ceilalti.Si daca ar mai fi continuat
ce oare ar mai fi urmat? Singurul mesaj pe care il mai poate transmite
filmul la final este: Dragostea e tot ceea ce avem mai de pret!
La un moment dat se recunoaste neputinta in fata luptei cu un virus
despre care nu se stie nimic. Intrebarea este: se poate opri? Daca nu,
atunci cum supravietuiesti pierderii treptate ale simturilor care te
ghideaza? Cand devine insuportabilul, normal? Nu va asteptati sa primiti
raspunsuri, pentru ca ele raman valabile si la final, un final care are
un impact psihologic pe masura intregului film.
